Imi amintesc, de parca scurgerea timpului n-ar fi fost in stare sa ma faca sa uit, cum mica fiind, ma chinuiam sa trag scaunul langa fereastra inalta, pe care o zgaraiam cu unghiile, incercand sa desprind de pe ea florile de gheata, ce nu-mi dadeau voie sa pot privi afara.In spatele meu auzeam cum trosneau lemnele in soba si cum caldura ma invaluia cu o moleseala placuta, pe care o alungam, lipindu-mi gura si varful nasului de geamul rece.Afara, viscolul rascolea zapada ce se asezase cuminte pe pervazul geamului meu.In noianul acela se deslusea, abia zarit, visinul negru, singuratic, parasit.Imi aplecam capul intr-o parte cu ochii inchisi si imaginea iernii disparea lasand loc primaverii.Vedeam acelasi visin inaltandu-se parca, impodobindu-se cu flori albe si frunze verzi crude. Si eu, eu alergam in preajma lui mangaindu-i florile mari albe. Simteam cum inima-mi tresalta bucuroasa cuprinsa de-un freamat necunoscut.Bucurie pentru primavara care ma coplesea si imi lasa cu adieri de vant usoare, un zambet ce domina.
Si prindeam trunchiul visinului cu palma mea mica, si ma-nvarteam razand cu gura pana la urechi, cu obrajii rosii, pe care cadeau razele de soare ca o mangaiere. Si visinul, el, ma acoperea cu florile-i albe ca-ntr-o ninsoare parfumata de vraja.Obosita de -atata fericire, ma asezam pe pamantul reavan acoperit cu flori de visin, simtind urcand spre mine mirosul pamantului pe care dintr-o dorinta nebuna as fi vrut sa-l cuprind.
Simteam deodata, cum mana mamei se aseza pe crestetul capului spunandu-mi bland: "Hai mama, scoala, iar ai adormit la geam". Si deschideam ochii mari si privirea mea se aseza pe fereastra impodobita cu flori de gheata. Numai intr-un loc, unde racaisem cu unghiile, se mai putea vedea afara. Ningea, ningea linistit peste tot, peste visinul meu care-mi parea atat de trist, singur, parasit. Si deodata simteam cum lacrimi mari, ca niste boabe, se rostogoleau pe obrajii calzi, tristi, de copil.
- Mama, cand vine primavara, ma trezeam intreband si mama zambea si-mi spunea bland: " Cat de curand, cat de curand".
Si prindeam trunchiul visinului cu palma mea mica, si ma-nvarteam razand cu gura pana la urechi, cu obrajii rosii, pe care cadeau razele de soare ca o mangaiere. Si visinul, el, ma acoperea cu florile-i albe ca-ntr-o ninsoare parfumata de vraja.Obosita de -atata fericire, ma asezam pe pamantul reavan acoperit cu flori de visin, simtind urcand spre mine mirosul pamantului pe care dintr-o dorinta nebuna as fi vrut sa-l cuprind.
Simteam deodata, cum mana mamei se aseza pe crestetul capului spunandu-mi bland: "Hai mama, scoala, iar ai adormit la geam". Si deschideam ochii mari si privirea mea se aseza pe fereastra impodobita cu flori de gheata. Numai intr-un loc, unde racaisem cu unghiile, se mai putea vedea afara. Ningea, ningea linistit peste tot, peste visinul meu care-mi parea atat de trist, singur, parasit. Si deodata simteam cum lacrimi mari, ca niste boabe, se rostogoleau pe obrajii calzi, tristi, de copil.
- Mama, cand vine primavara, ma trezeam intreband si mama zambea si-mi spunea bland: " Cat de curand, cat de curand".
0 Comments to "POVESTE DE IARNA"