Am asteptat mai mult de-o vesnicie,
Nici ca se mai poate spune ca am fost om,
Anotimpurile s-au asezat peste mine,
De parca as fi fost pom.
Poate c-am prins si radacina,
Nu pot sa stiu, n-am incercat,
Sa mai pasesc ca altadata, dar cred,
Sunt sigur chiar, ca am uitat.
Chiar si ce spun acum, vezi bine,
Eu doar in gandu-mi doar mai zic,
Desi aveam odata gura,
Constat acum, ca n-am nimic.
Poate doar sufletul, ce tot mai simte,
Poate ce gandul, care m-a tot dus,
Am asteptat mai mult de-o vesnicie,
Ca sa ma simt acum in plus.
0 Comments to "AM ASTEPTAT"