A.M.Y

Este cartea care iti va aduce aminte de adolescenta, de acele trairi intense de care numai un adolescent este in stare. Cartea mi-a smuls si zambete si lacrimi deopotriva, m-a aruncat undeva in trecut, unde m-am regasit stangace, retrasa de tot si ganditoare.Cartea, si nu exagerez cand spun asta, am citit-o de 4 ori, stiti de ce.....este numai suflet. Raluca a stiut sa puna de de toate in cartea ei, tot ce ar putea interesa pe cineva si nu numai pe cei de varsta ei. Cartea as recomanda-o si parintilor si bunicilor, va garantez, veti fi uimiti de maturitatea acestei copile. Faptul ca ei sunt pusi, inca de mici, in fata unor nedreptati ale vietii, lectiile dure pe care le invata inca de pe bancile scolii, lumea nedreapta in care traim, ii vor face pe unii dintre ei sa clacheze. Cartea este un indemn pentru cei care se vor simti debusolati la un moment dat in viata lor.Raluca ii invata ca viata merge inainte, sa lupte, sa faca ceva: "Vreau sa cred ca viata te invata sa supravietuiesti; de fapt, circumstantele te invata sa supravietuiesti vietii.Vreau sa cred ca poti face lumea mai buna, si asta vom reusi cu cate o fapta buna in fiecare zi. Sa nu lasi o zi din viata sa treaca fara sa inveti ceva nou, oricat de nefolositor pare". Sa stii sa supravietuiesti vietii, extraordinar spus de o adolescenta de nici 16 ani. "Fiecare vine pe lumea asta cu o menire, cu o sarcina. Nimeni nu vine degeaba. Poate traim viata pentru a invata niste lectii importante, care ne vor fi folositoare intr-un alt nivel de existenta. Stiti doar ca sufletul este nemuritor. De asta trebuie in viata sa invatam, sa ne facem un "plan de atac" si sa razbim. Daca nu are omul in minte exact ce vrea sa faca in 70-80 de ani, sau cat traieste un om, sa isi faca o lista, ca atunci cand merge la cumparaturi. Nu vrei sa te trezesti pe patul de moarte ca ai uitat sa "cumperi" zaharul....In plus, de asta nici cei 70-80 de ani nu ii ai asigurati. Nu stii cand iti suna ceasul si vine Doamna Moarte sa iti faca o vizita si sa te scoata la o plimbare pe lumea cealalta. Si mai stiu ca, atunci cand vine, macar sa fii pregatit si sa nu regreti vreun lucru". Cata organizare in mintea unei adolescente, care imi spunea acum un an : "Pana la 30 de ani vreau sa am o familie, copil, cariera". Cati gandesc asa?

Nu avusesem o zi prea grozava ieri, probabil vremea urata de afara ma apasa parca pe suflet, rascolind amintiri mult prea dureroase din trecut, readuse pe tapet de un articol citit ieri in ziarul LIBERTATEA.Puscarie 5 ani pentru cei care omoara gandacii si sobolani, asta voteaza parlamentarii nostrii, de-a dreptul STUPID, CRETIN ca intr-o lucrarea a lui Caragiale atat de prezent in spatiul asta plin de MITICI,TURMENTATI,DANDANACHE care voteaza" schimbarea", in loc sa se ocupe de lucruri mult mai importante ca LEGEA MALPRAXISULUI (asta ma doare cel mai mult, vezi ultimele intamplari difuzate de toate televiziunile) si multe altele.Aveam o scarba pe mine, ca daca ar fi aparut unul in fata mea, l-as fi trimis in masa , asa pe romaneste.M-am indreptat spre casa, cu castile puse pe urechi si ascultand metal rock, mi-as fi dorit sa pot fi o XENA RAZBOINICA sa le pot trage suturi in cur papitoilor astora din PARLAMENT, care se duc la "munca" sa-si etaleze costumele ARMANI si sosetele de 100 de Euro (pe bune, o cunostinta, reporter undeva, imi spunea asta, cica stau cu eticheta la vedere, e in trend, e cool). VAI, MAMA VOASTRA DE NEFERICITI !! Ma rog, din fericire, ziua de ieri s-a terminat superb datorita celor de la COMEDY SHOW, am ras, am ras, cu lacrimi am ras.Toata tensiunea acumulata de probleme cotidiene, datorii la banci, concedii fortate,am platit facturile......s-au dus.Am intrat intr-o altfel de lume, m-am descatusat si.......m-am simtit libera. Actorii, toti tineri, haiosi, dementiali m-au facut sa ma simt ca la 16 ani, cand jucam teatru pe cateva din scenele Bucurestiului, liceana fiind. Azi am un tonus teribil, m-am incarcat cu o doza mare de endorfine si le multumesc. BRAVO BAIETI, SUNTETI TARI ! Inca odata LA MULTI ANI MARIUS, fie ca viata sa-ti aduca bucurii cu duiumul, inspiratie si liniste sufleteasca. FELICITARI !!!!!!

Citesc consternata, in pagina de azi a ziarului Libertatea, cu ce se ocupa dragii nostri parlamentari. Iau 5 ani inchisoare cei care omoara gandacii si sobolanii?????????? Cei care omoara, care ne mutileaza copiii ce pedepse iau? Niciuna, va spun eu, daca sunt medici nu se intampla nimic.Profeseaza in continuare, dorm linistiti, iti dau cu tifla pentru ca tu, tu nu esti decat un om obisnuit, fara relatiile lor, fara tupeul si aroganta de care dau ei dovada.Domnilor parlamentari va zic LASATI-NEEEEEEEEE! Rusine sa va fie.Pune-te tu, cel care voteaza legi in locul meu, pentru ce sa te aleg, pentru ce ar trebui sa-ti acord incredere? Ai trecut tu prin durerea de a-ti fi mutilat copilul, cu siguranta nu, pentru ca imediat s-ar fi rezolvat problema intr-un fel sau altul.Nepasarea, indolenta voastra ma scarbeste si ma doare.Sa votam legea TALIONULUI, sa zicem ochi pentru ochi si moarte pentru moarte, ce-ati zice daca intr-o zi, noi toti cei nedreptatiti de viata si de voi, am iesi sa ne facem singuri dreptate????? Ce nevoie am de tine daca la tot pasul imi sunt incalcate drepturile stabilite prin CONSTITUTIE, in cine sa mai credem in afara de DUMNEZEU?. Urmaream emisiunea Mihaelei Tatu, unde cateva mamici isi plangeau durerea de-a le fi fost copii ajunsi cobai pe mainile acestor "doctori", ce vina au avut, ce stiti voi de tot chinul din sufletul unui parinte care isi da pe mana unui doctor, isi incredinteaza copilul si acel medic din infern ajunge si face experimente pe copilul tau. Te duci il tragi la raspundere si-ti rade in nas (cum am patit si eu) " Nu aveti ce sa imi faceti, eu am operat deputati, parlamentari..", adica tu nu esti nimic in fata mea, eu sunt ATOTPUTERNIC fac ce vreau, iti omor copilul, ti-l ologesc, il las fara vedere, ti-l ard (cazul copilului din incubator), totul e posibil in tara lui PAPURA VODA. Domnilor parlamentari, TREZITI-VAAAAAA, face-ti ceva pentru tara asta, pentru copii, viitorul de maine al natiunii.Saraca ROMANICA ce-a ajuns, tara de tigani, curve, violatori, doctori ce experimenteaza pe vietile noastre acoperiti de o legislatie defectuoasa, care le protejeaza incompetenta,indolenta si nepasarea. As vrea sa pun o intrebare......pentru ce exista COLEGIUL MEDICILOR, in ce scop, doar ca sa-ti raspunda la sesizari cu "S-a prescris fapta". Durerea mea de mama nu s-a prescris, si tu cititorule care ai copii, ai grija unde te duci,la cine apelezi, astia lucreaza in continuare, poate maine te duci tu cu copilul la calaul, macelarul la care am fost si eu odata cu puiul meu.Cu ce m-a ajutat STATUL ROMAN,MINISTERUL SANATATII, COLEGIUL MEDICILOR,CINE TREBUIE SA SE AUTOSESIZEZE, CINE TREBUIE SA PLATEASCA,UNEORI, ZECILE DE INTERVENTII pentru a mai putea REPARA CEVA?????????. Cine mai poate sa-i redea vederea fiicei mele, ce-am simtit ca mama cand Monica Pop mi-a spus : "A facut experimente pe copilul dumitale, si avea toata viata inainte, nu este deontologic sa faca asa ceva, sa opereze ce nu stia, de ce s-a bagat"? Te duci la clinici particulare, le platesti interventia, le dai si spaga (sa fie copilul bine) si-l iei nenorocit pe viata, ce se intampla in sala de operatie, ai cum sa stii??? Domnilor parlamentari, pot sa-l tratez pe domnul doctor ca pe un sobolan,chiar daca as face parnaie 5 ani, ce mai conteaza....am scapat lumea de el. VA MAI GANDITI MULT PANA ADOPTATI LEGEA MALPRAXISULUI, SAU IESIM CU TOTII IN STRADA.....MAI AVEM CEVA DE PIERDUT, VOI CE ZICETI ???????

Am stat pe loc, tot asteptand sa vina,

O primavara cu adieri de vant,

Cu albe flori inmiresmate,

Si cu un gand, mai bun, mai bland.

Si asteptand cu zambetul pe buze,

Amarnic, inselata m-am trezit,

Si-n loc de draga primavara,

Noieni de nea m-au troienit.

Am dat sa plang indurerata,

Dar lacrimile calzi au inghetat,

La fel si inima-mi pustie,

Ce-atat de mult te-a asteptat.

Am iubit, am iubit odata,

Cand am crezut c-am sa urasc mai mult,

Si pomi, si suflete, si pe mine.

Dar timpul s-a schimbat,

Si din iarna mohorata, s-a facut dintr-o data primavara,

Si sufletul meu a-nceput sa tremure,

Lovit de presimtirea ceva-ului necunoscut.

Si daca imi venea sa plang, sa rad,

Sa imbratisez pe cine imi iesea in cale,

De vina era aceasta stare.

Inima, ea, pe care o simteam de-atatea ori,

Rece, trista si inutila,

Simteam acum cum palpita cu sete de viata,

Alergand ca o nebuna.

Bratele mele mureau de dorul unei imbratisari fierbinti,

Pe care o asteptam, asa cum astepti, copil fiind, sa se coaca ciresele mari, parfumate,

Cu nerabdare pofticioasa.

Si-am alergat, am alergat spre fericire,

Cu bratele deschise si cu lacrimile curgandu-mi pe obrajii fragezi.

Nisipul imi ardea picioarele goale, dar mi-le-am racorit in mare.

Am starnit valuri cu mainile, stropindu-mi rochia subtire,

Ce se lipise de trupu-mi fierbinte,

Dornic de iubire.

Odata, mi-am scaldat ochii caprui in apele ochilor verzi, si-am simtit ca iubesc.

O iubire dureroasa, ce te face sa-ti pierzi linistea, schimband-o pe dorul necuprins al asteptarii.

Mi-e dor, am spus, pierzand odata cu aceasta vorba,

Si picul de liniste cel mai aveam.

Am iubit, am iubit odata, cand am crezut c-am sa urasc mai mult,

Si pomi, si suflete, si pe mine.

Dar timpul s-a schimbat si din iarna mohorata,

S-a facut dintr-o data primavara si sufletul meu a-nceput sa tremure,

Lovit de presimtirea ceva-ului necunoscut.

Am asteptat mai mult de-o vesnicie,

Nici ca se mai poate spune ca am fost om,

Anotimpurile s-au asezat peste mine,

De parca as fi fost pom.

Poate c-am prins si radacina,

Nu pot sa stiu, n-am incercat,

Sa mai pasesc ca altadata, dar cred,

Sunt sigur chiar, ca am uitat.

Chiar si ce spun acum, vezi bine,

Eu doar in gandu-mi doar mai zic,

Desi aveam odata gura,

Constat acum, ca n-am nimic.

Poate doar sufletul, ce tot mai simte,

Poate ce gandul, care m-a tot dus,

Am asteptat mai mult de-o vesnicie,

Ca sa ma simt acum in plus.